steaua vs. vaslui…

10 ore si deja sunt satul.
E ca atunci cand stai intr-un 105 prins in trafic si astepti cu nerabdare prima oprire sa fugi pe jos chiar daca nu ai idee incotro sa privesti…
Eu…ma uit in sus si…si ma iau dupa ultimul etaj al cladirilor. Da acolo trebuie sa ajung…
…intuneric…niste caini…un betiv care doarme pe bordura, indiferent de frigul de afara…o ambulanta a trecut in tromba, faceti-i loc!…claxoane…claxoane…claxoane…
Cutia alba ma astepta. Da, ca niciodata in ziua aceea. Am ajuns, am mancat si am plecat, nervos de raceala ce ma astepta…unde dracu e caldura de iarna trecuta?! (Nici caloriferul nu mai tine cu mine.)

Dupa meci ma duc sa sprijin bordura si umarul altcuiva…al tau nu e (…)
Am plecat…
Hai Vaslui…

stau sa plec…

Ma simt ca atunci cand plec dar raman. Si mi se-ntampla des sa umblu ratacit pe strazi nemaivazute de nimeni tinand de mana, si-ncerc sa strang mai bine mana sa n-o scap in fata vreunei masini sau ceva…sa-mi mai ramana…
Am sa plec certat la fiecare cearta cu mine cand nu ma strang in brate cand incerc…
Si-am sa ma-ntorc, de unde nici nu am plecat, de fiecare data cand incerc si…
(mai tarziu)
…si-atunci stau din nou sa plec…
“…ma mai primesti?…”

manute

Inca mi-e bine. Am petrecut tot timpul, incercand sa ma multumesc de fiecare data si-am cerut iertare pentru fiecare miscare necontrolata pe care am facut-o.
Si-am fost prost crescut, cazand din ce in ce mai mult in ticalosenie. Si-am omorat timpul cu mainile mele goale, si l-am pierdut prosteste nestiind ce sa fac intr-o seara de vineri…
Urasc cei patru pereti ai camerei de doua ori pe zi, si ii urasc ca ma fac sa ma simt singur cand sunt cel mai fericit. Si cu ce-s eu vinovat?! Si mai ales de ce?!

Am fost de-atatea ori prin parc, si am tinut in mana-mi, mana de copil de-atatea ori. Si-am vrut sa te mai iau de fiecare data, dar m-am pierdut prin vorbe…nu erai…doar eu n-am scris cu pixul pe-un perete innourat…
Si-am mai plimbat de-atatea ori manute mici de fata, dar nici unele nu au reusit sa iubeasca din nou.
Si stii ca plimb manute legate de mana mea…si chiar nu vreau…nu vreau, dar asternutul tau ma cearta sa tot fug mereu…
…tu, vino cu mine…

Regatul meu pentru…nimic

Iti scriu pentru a doua oara. De fapt e a treia daca pun la socoteala si mesajul la care nu mi-ai raspuns.

De fiecare data incepi sa fugi. Si fugi, fugi cat mai departe. Si uiti. Si daca fugi, pentru ca urasc Bucurestiul atat de tare, atunci tu sa-l iubesti. Sa il iubesti de 10 ori mai mult decat il urasc eu. Si il urasc…

Iar daca fugi pentru ca ma urasti, atunci sa fugi copil cat te vor tine picioarele. Sa fugi si sa nu imi lasi nimic, nici o amintire cu tine. Sa iti iei tot…nu-ti cer nimic. Si “inainte de a iesi…smulge-o din piept, si pastreaz-o in mainile tale…cand iesi, strange-o tare in pumn la spate sa nu se vada”.
Si-abia atunci am sa fug si eu…si am sa fug mai tare si am sa fiu mai gol, fara nimic in mine si n-am sa stiu de ce alerg, dar am sa alerg.

Dar poate fugi ca joc carti prost, sau pentru ca sunt plictisitor de cele mai multe ori, sau chiar caraghios cand tac nemaistiind ce sa spun. Si ai sa fugi de fiecare data cand ma trezesc cu fata la cearceaf, si-atunci cand nu iti fac nimic, ai sa fugi obisnuita cu gandul de a fi plecata, si ai sa ma uiti incet, incet de tot, si-ai sa uiti ca un copil asteapta…dar degeaba…

Esti ca oricare?!

Si tot astept…
Si acum ca intotdeauna rabdarea n-are limite…
Stiu, tu ai in viata alte prioritati. Eu (M-)am iesit din ele…
Te-ntreb? Acum esti fericita?
“Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata. Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles. A fost desigur numai o greseala.”

Nu am crezut ca o sa-mi risc picioare ude, doar sa fiu in plus de unul singur. Caci asa sunt…si tu nu intelegi. N-ai sa intelegi niciodata conceptul asta.
Si as fi vrut sa-ti spun “Esti ca oricare!” ca-n “Ultima scrisoare”…dar tu nu esti…esti doar persoana care nu are curajul sa trimita un mesaj atunci cand am nevoie cel mai mult de el…

Ai grija de tine…

Iar te-am lasat in urma. Dar te-am lasat unde iti place tie cel mai mult. Acum suntem exact ca anul trecut, tii minte…cand tu erai acolo…eu aici…
Si nu e nici o problema ca ai lasat lumina aprinsa…caci la urma urmei nu s-a intamplat nimic.(ce-i drept putea sa fie)
Si stiu ca eu nu imi traiesc nici pe un sfert viata asa cum o faci tu, si stiu ca sunt fixist, si ca am conceptii invechite, chiar daca eu sunt cel care iti reproseaza de cele mai multe ori asta…si taci…
Si…
“Frumosul vis n-ar mai fi vis,
Ti-as da sa citesti tot ce ti-am scris,
Promit de fumat c-am sa ma las
Si clipa de-acum ar tine-un ceas.”(Pasarea Colibri – Un cuvant)

P.S. “Aaa, vezi sa-ti pui fularul ca sa nu racesti!”

ca atunci cand…

e ca atunci cand faci ceva rau si stii din tot sufletul ca asa e…
e ca atunci cand pleci de acasa cu zilele sau noptile si cineva sta si te asteapta de fiecare data din ce in ce mai nelinistit…
e ca atunci cand faci o prostie si la dracu, nici macar nu ai curajul sa ii ceri iertare in fata…
e ca atunci cand vii acasa si uiti complet de toti cei de langa tine fiindca ti-a mers prost la scoala…
e ca atunci cand promiti ca vei suna, si nu o faci…
e ca atunci cand stii ca superi si nu eziti…
e ca atunci cand nu iti pasa de restu…
e ca atunci cand doar urasti…
e ca atunci cand ai pierdut tot ce iti era frumos, si din aceasta cauza acum faci pentru altii cum iti era tie atunci…
e ca atunci cand plangi pentru cineva drag si a doua zi ii spui cat de mult il urasti…
e ca atunci cand treci pe langa…si nu vezi…
e ca atunci cand stii tot ce spune fara sa scoata un cuvant macar…
e ca atunci cand doare…ca atunci e…

LA DRACU…NICI NU STII CUM E atunci.

Fix…degeaba.

…chiar nu te poti abtine…nu-i asa?!…

problema e ca nici macar nu incerci…

pacat…

acasa

Am ajuns acasa…
Ok…si la ce bun?!…Sa aflu ca sunt lucruri pe care le-am lasat in urma si care nu se gandesc sa imi dea un semn macar?
Chiar nu te-ajuta cu nimic. Si nici pe mine. Si mi-e ciuda pe tine ca imi esti dusman cand eu nu pot decat sa te consider prieten.

Stiu, ma urasti. Mi-ai spus-o de atatea ori.
Ma bucur. Si-am sa ma bucur de fiecare data cand mi-o spui. Am sa ma bucur pentru curajul care-l ai, iar eu, am sa ma cert si-am sa-mi blestem din nou zilele de mai.

Bafta la examen.

re: [copil] – (de ce acasa)

http://nasuc.wordpress.com/2009/02/03/copil/
Da…am esuat crezand ca am sa pot sa te ajut…
Si am fost neputincios…si am plecat.
As prefera sa nu urli la peretii…martori atator nebunii…Poti sa ma suni…si sa ma certi prin telefon…sau poti sa imi scrii cu litere mari…si-am sa-mi plec ochii de fiecare data cand am sa simt ca ai tipat la mine. Si-ar fi mai bine pentru tine stiind ca nu te contrazice nimeni…URLA LA MINE!!!!

Si stiu ca am fugit…si am luat primul tren spre casa…si am facut-o pentru tine. Ti-am dat frau liber dorintelor asa cum nu o fac niciodata. Sa nu mai fie nimeni care sa iti reproseze ca ai facut vreun lucru deplasat…
Si stiu ce ai sa imi spui. Ai sa imi spui ca sunt un invechit ce nu
gandeste cum ar trebui…si poate sunt…si poate nu pot sa trec peste un lucru ce m-a marcat…cui ii pasa?!…