Gri, blonda – o singura micutza

crescut…mai tacut ca de obicei incerc sa ma regasesc prin noduri micute impletite de-un fular.
ma simt ascuns, pierdut intr-o multime unde nu conteaza cine o tine de mana – si-as vrea sa fiu EU cel egoist caruia sa nu-i pese de nespusele mele. si trecute franturi de vorbe imi spun sa plec cat inca imi e bine cu mine.
NU MAI POT caci inca imi e inima defecta de-acea bataie parca neregulata. si s-ar opri doar sa nu mai fiu eu cel care pierde, dar revine mai puternic cu atingerea unui singur deget…
Inca mi-e greu sa accept cum au putut cele trei copile imaginate sa fie una si aceeasi persoana caci tu mi-ai fost si gri si blonda tot timpul cat mi-ai fost MICUTZA.
Dar “ai crescut” iar unicul tau gand acum e sa-ti ocupe cineva inelarul de parca nu ai avea 10 degete ce-i drept si alea roase de nerabdarea unei camere in care se aduna preventiv toata linistea si rabdarea din lume.
…inca sper…
(Totu-i vis si armonie – Noapte buna!)