Gri, blonda – o singura micutza

crescut…mai tacut ca de obicei incerc sa ma regasesc prin noduri micute impletite de-un fular.
ma simt ascuns, pierdut intr-o multime unde nu conteaza cine o tine de mana – si-as vrea sa fiu EU cel egoist caruia sa nu-i pese de nespusele mele. si trecute franturi de vorbe imi spun sa plec cat inca imi e bine cu mine.
NU MAI POT caci inca imi e inima defecta de-acea bataie parca neregulata. si s-ar opri doar sa nu mai fiu eu cel care pierde, dar revine mai puternic cu atingerea unui singur deget…
Inca mi-e greu sa accept cum au putut cele trei copile imaginate sa fie una si aceeasi persoana caci tu mi-ai fost si gri si blonda tot timpul cat mi-ai fost MICUTZA.
Dar “ai crescut” iar unicul tau gand acum e sa-ti ocupe cineva inelarul de parca nu ai avea 10 degete ce-i drept si alea roase de nerabdarea unei camere in care se aduna preventiv toata linistea si rabdarea din lume.
…inca sper…
(Totu-i vis si armonie – Noapte buna!)

"si am luat 10"

12/05/2008

“Voiam sa iti spun ca mi-e dor. Si ca am uitat cum se scrie. Si o mie de alte lucruri marunte pe care le-am uitat acum:)

Ca nu e nici o problema daca am gresit directia si am plecat cu incredere in sens invers…caci la urma urmei e tramvaiul potrivit (ce-i drept, intors pe dos).

Ti-am scris sa iti spun ca nu invat, ca abia astept sa fiu acolo, ca am pierdut multe, ca nu mai stiu sa cresc mica,ca nu am mai desenat de ani de zile, ca nu mai am muzica buna sa ascult, si nu mi-am mai prins codite in par de ultima oara cand am baut bere la meci la complex si apoi am sprijinit bordura de adidasi…si de bratul tau.

Trebuia sa iti fi spus ca incep si eu sa uit sa fiu copil, ca tocurile arata fals in picioarele mele si totusi le e timpul, ca nu stiu sa stau picior peste picior deoarece amintirile mele sunt fotbal…ca citesc site-uri de moda desi cel mai adesea ele ma plictisesc si ma adorm, ca ma fac mare si responsabila desi nu pot duce decat pe jumatate, ca nu mai am creta colorata, ca am pierdut cele doua jucarii de facut baloane de sapun…ca mi-e DOR, si CRESC….si ma INSINGUREZ..si n-am incotro.

Voiam sa stii ca m-a ascultat astazi la mate la o varianta.si am luat 10.si voiam ca tu sa stii…”

F1

14/12/2007

“Stiu ca e tarziu sa iti scriu. Poate mult mai tarziu decat ai fi meritat, si imi port toata vina pentru caderea pe care ti-am anuntat-o inca dinainte de a se petrece.

Mai esti? Iti mai amintesti uneori? Sunt eu, micutza…daca mai sunt!

Am pierdut, iar tu stiai demult ca asa se va intampla. Ti-am spus atunci sa nu pleci orice ar fi, ti-am spus sa nu ma lasi de capul meu, iar cand am ramas…am renegat!

Am incercat sa va alung pe toti sperand ca nu veti simti ruptura…nu veti vedea caderea. Cum e dimineata? Cum e Bucurestiul pe care nu l-ai primit cu brate deschise in sufletul tau? Caci eu nu am ce sa iti spun mai mult decat despre copii orfani la 19 ani…

Imi lipsesti. Si asta e cam tarziu sa o spun acum. Cum e cu fiul risipitor care se intoarce acasa? il mai primea cineva sau nu…???!?!?! nu am citit mult in copilarie. Cum e cu mine daca ma intorc cu fata spre ceea ce am pretuit gresit si de cele mai multe ori prea putin? Mai merit sa fiu primita?

Uite pastrez un loc…Ba nu, pastrez toata inima asta in cazul in care vrei sa cobori intr-o gara murdara…in caz ca vrei sa stea o fetita pe banca albastra fumand mult…sa te astepte.

Cu toata recunostinta pe care o meriti,

micutza”

Nebunie

E o nebunie…
Tacut de vremuri multe ale copilariei mele stau si citesc pasaje colorate de fetita gri care abia a descoperit creioanele cerate.
Si as vrea sa te invat cu fiecare frantura de cuvant citit…dar tu fata gri versi cuvinte neintelese decat de tine.
De ce fata gri? Pentru ca tu nu poti fi nici roz, nici turcoaz.
…pentru ca si eu “vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil, sa fiu si eu un desen sub pasii mici ai fetei gri…”
…pentru ca te urasc cand ma iubesti si ma urasti cand te iubesc…

“prostule”…

Grav…
Abatut mereu de la acelasi subiect tacut revazut de mii si mii de ori…
copii prosti certati de la nimicuri…si doar un telefon de la care au pornit toate…”prostule”

60908

O zi plina de soare, undeva pe cer…obrajii pistruiati ai blondei mele sunt azi rosii si uzi cum n-au mai fost niciodata. Plina de suspine sta pitita intr-un “decor” plin de morminte demn de poeziile bacoviene.
Si doar aceleasi cuvinte ce sunt adresate de toti…