Viata de Emo – partea a 2-a

Ieri ziarul Evenimentul Zilei a publicat un articol foarte interesant in ceea ce privesc problemele tinerilor “Emo”.

Voi cita in continuare cateva paragrafe mai interesante din articol.

“ Povestea Andradei nu e tristă doar fiindcă s-a terminat cu sânge pe un caldarâm gri. E tristă şi pentru că lumea în care a crescut copila nu e ce trebuie. De pe Şoseaua Pantelimon, aproape de capătul tramvaiului 14, e greu să vezi viaţa ca pe o colecţie de întâmplări cu final fericit. În zonă, singura mare „chestie“ veselă e un „smiley“ galben, lipit pe o centrală termică îngheţată.[...]

Garofiţe roz şi dâre de ceară
După ce vestea că o emo a sărit pe geam a bubuit prin redacţii, ziariştii au luat cu asalt blocul „faptei“. Au vorbit cu vecinii, cu ţâncii din cartier, cu poliţiştii de la Secţia 9, aflată la doi paşi, chiar şi cu popa de la biserica de vizavi de secţia de poliţie, cu singurul profesor de la şcoala Andradei, care a acceptat să spună patru vorbe previzibile, ca declaraţiile fotbaliştilor: „Era un copil bun“.
Noi am ajuns acolo când valul media dădea înapoi şi viaţa revenea la ceea ce ne-am obişnuit să numim „normal“.
Pe fâşia de trotuar unde Andrada şi-a sfârşit brutal existenţa se odihneau un pâlc de lumânări, câteva garofiţe roz într-o glastră albastră şi câţiva trandafiri albi deja îmbâcsiţi de gazele de eşapament. Lumânările se stinseseră şi vărsaseră înspre şosea dâre groase de ceară.
O şosea subţire, o limbă de asfalt, desparte blocul din care a sărit Andrada înspre necunoscut de casele mici şi înghesuite din care ne zâmbesc nişte dulăi şi nişte pui de romi. [...]

Legendă de cartier
Puştii ştiu că fata a avut în ultimul timp trei prieteni, cu nume de telenovelă: Angelo, Mauro, Vasi. De la ei a învăţat tot ce era rău, ba să tragă un fum de ţigară, ba să bea o duşcă de ceva.
Angelo, prietenul ei „de mai demult“, adică de acum trei luni, are doar 14 ani. Legenda spune că, de când Andrada a sărit pe geam, stă numai în casă. E pedepsit. Şi mai zice lumea că nu era nici prea arătos. În jurul blocului i s-a dus buhul că e cam plinuţ.
Nici Mauro nu e bine văzut: s-a tot vorbit că ar fi un golan, care, ca şi Vasi, n-ar fi străin nici de experienţe extreme cu substanţe şi prafuri nu tocmai legale.
După blocurile gri din Pantelimon, Andrada a rămas o amintire plăcută, chiar dacă încă neînţeleasă: „Purta fustă neagră peste pantaloni negri…“.[...]

La întrebarea: „Părinţii nu mai au timp să discute cu voi, să caute să vă înţeleagă?“, răspunsul vine iute şi necruţător, ca un glonţ: „Nu ştiu de ce mai au ei timp, de copii în niciun caz!“. [...]“

Recomand sa cititi articolul in intregime este foarte interesant. Il gasiti aici.

Ce am mai aflat este ca “Evenimentul Zilei” si www.happyfish.ro au o campanie in care incearca sa descopere de unde vin problemele adolescentilor, care sunt acestea si de ce se sinucid.

Mai multe detalii gasiti pe http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/804092/Controverse-ale-varstei-de-17-ani/

De asemenea doua filmulete au fost create in acest sens. Le puteti urmari aici: http://www.happyfish.ro/cultural/i_am_hero/

Astept parerile voastre…