aceeasi melodie de zeci de ori …
aceeasi melodie care iti trezea fiori si care te mai face inca sa te gandesti la ea.
vorbind din adancuri, gandul meu murdar apare tresarind de nicaieri, incercand parca sa isi faca loc printre toate amintirile frumoase pastrate de ani si ani …
si am pictat-o in mii si mii de feluri, incercand sa vad daca de fiecare data iese aceeasi fiinta, acelasi chip, aceiasi ochi. crezand ca pot sa stau pitit sub toate porcariile pamantului, am incercat sa uit de trecut si sa traiesc in viitor.
dar te-am vazut pe tine ascunsa dupa acelasi fum negricios ramas dupa pachetul de kent 8 fumat intr-o graba tulburatoare, iar tu tot ce poti sa faci e sa ma intrebi de ce am inceput sa urasc tigarile, ca si cum ele ar fi vinovate de nenorocirea acestei lumi “obosite” din toate punctele de vedere.
si da,da… te-am vazut crescand sub imaturitatea aceluiasi trup, ce nu stie a creste.
doar ca uneori te mai trezesti sub alta zi lipsita de lumina, si-ti vine sa iti rupi parul gandindu-te ca nu ai facut bine nimic pana acum, si ai ratat orice lucru frumos din viata asta, doar fiindca ti-a fost prea frica sa recunosti adevarul de minciuna. si tot ce poti sa faci este sa iti ridici creioanele colorate si sa incerci sa iti desenezi viitorul in toate culorile posibile, si iti pui plansa in fata patului, sa o vezi de fiecare data cand te trezesti, ah … si azi creioanele colorate nu mai sunt ce au fost, iar plansele colorate s-au transformat in cartonase printate digital, in care apar persoane pe care nici chiar tu nu le cunosti oricat te-ai chinui sa le vezi adevarata realitate.
dar gandul, gandul nu te lasa sa treci peste fericire atat de simplu. el te chinuie gandindu-se cum ar fi daca ar fi altfel, si doar cand iti spui ca ai un suflet nenorocit stii sigur ca ai dreptate, iar cat despre inima … cand strangi pe cineva in brate, iti spui ca bate ceva inauntru, ca inima lui e defecta … si fir’ar al dracu’ ca toate’s la fel …
la multi ani copil … copii de azi … copii de maine … copii de ieri.
