home…

M-am panicat de-atatea ori ca nici nu pot sa povestesc. A fost bine…
Am fost fericit si am ras intr-o seara cat intr-un an … a fost bine…
Si am redescoperit atunci arta celor doua manute ce-au inceput sa iubeasca din nou …
Si-am realizat ca nu pot sa plec. Ca raman de fiecare data si ca imi place.

Risk it all cause I’ll catch you if you fall
Wherever you go
If my heart was a house you’d be home

sarut

Pot doua maini sa simta placere?
Pot doua maini sa planga, sa ceara, sa simta piele si-atat?!
Si cum pot doi ochi sa nu creada, sa nu simta credinta neimpartasita, sa nu urle cand simt palme transpirate si caldura din ele?!
Cum pot degete sa simta chemare, sa simta durere si sange de buza muscata fara mila…doar ganduri si animale fara sentimente ce nu simt ci doar traiesc…
Si simti cand sfarteci carnea cu unghii mici si te-amesteci in culoare negricioasa, cand te pierzi si ametesti, cand plangi si razi, cand vrei sa rupi si sa strici, cand arde sufletul in tine, dar iubesti si urasti in acelasi timp…

Ceai de visine si rom…

Te-apropii pe zi ce trece tot mai mult de inima ei si iti doresti sa nu innebunesti. Iti doresti tot mai mult sa dureze acel moment petrecut tu cu ea, dar fara tine, atunci cand tot ce i-a placut a fost un ceai de visine si rom.

Bizar chiar, acum nu mai gandesti la fel, nu mai vezi aceleasi lucruri si nici nu mai vrei. Incerci sa fii responsabil, serios si cat se poate de calculat. Te-ai pierdut usor in ceata, ai mai multa grija de tine si incerci sa impresionezi. Inchizi ochii doua ore pe noapte si atunci ai timp sa iti imaginezi viata toata. Dimineata te trezesti cu cearcane, dar mult mai odihnit decat ai fost in toate diminetile dinainte, iar un 3in1 iti ofera ultima picatura de fericire de care ai nevoie. Esti in extaz, pe drum, in metrou, la munca, in timp ce vorbesti cu un client sau chiar si cand stai de vorba cu seful.

A trecut atat de putin si deja te-ai obisnuit cu sentimentul, nu simti de parca ai mai trecut pe aici?!

respir…

Am invatat cum sa te simt doar la o respiratie distanta.
Am invatat cum sa privesc in ochi verzi de copila alintata, cum sa vorbesc, sa tac sau sa iubesc maini curate pe o piele uda, dar rece.
Te-am facut sa tremuri nervoasa sub maini timide si-am laudat si am parfumat a trandafiri si margarete… facand curioasa teama din tine…

promit ca o sa fie bine…

Sa pup in vant?

Iubirea e ca atunci cand am vazut-o prima data si oricat de ametit sau afumat as fi fost, doar uitandu-ma la ea, m-am trezit.
Am strigat atunci a glorie si nebunie, nemaistiind ce e cu mine si am crescut incurajat de trecut. Am trait cu spaima clipelor grotesc colorate, si am uitat sa-ti las flori si sa fug.
Mi-am vadut sufletul orgiilor descaltate si-am blestemat trecutul ratat ca un pui abia iesit din ou.
Si spun asta satul de imbratisari si strangeri de mana pe jumatate, sau dupa nopti nedormite cu altele…

Iar acum, credul chiar, incep s-arunc cuvinte si ma-ncurajez sa lupt…

“De-ai fi aici, te-as pupa! Dar asa sa pup in vant? Caci tu esti inceputul si sfarsitul vietii mele, cu tine se-ncepe si se-ncheie gandul meu.” (Eminescu)

Vis de primavara-vara

Am invatat sa stau pe geam si sa fumez uitandu-ma in gol… (___~)
Si te-ai gandit vrodata, cum e sa pleci…sa vii?!…sa pleci de langa ai tai intr-o lume necunoscuta si sa iti fie dor cand pleaca…
Am planuri mari. Unele deja le-am terminat, altele sunt in curs iar unele sunt pe departe de a fi incepute…Si-am sa le iau pe rand, si-am sa le finalizez pe toate pentru ca vreau. Macar atat am invatat si vreau sa lupt, nu am sa obosesc niciodata. ASTA AM INVATAT…si multumesc…

Ciudat e cand vezi atata viata intr-o lume atat de mica…si poti sa te uiti la ea ore in sir, sa admiri cand doarme sau cand zumzaie… dar e lumea ta … normal …
Si ce-nseamna normal?! … normal e atunci cand tii de mana … cand strangi in brate?! Cand ne e bine e normal?! Cand ti-e dor e normal?! Dar cand razi?!
Atunci mi-e bine sa stiu ca e normal.

Iar tot ce vreau e sa fiu lasat sa simt cum cresc si sa iubesc… (___~)

Rewind please…

M-am gandit de-atatea ori sa imi traiesc viata in alb si negru. Si n-am reusit decat sa mi-o colorez. Si asta e bine…e mai bine sa vezi verde decat albastru, decat sa nu vezi deloc… e bine chiar si atunci cand te ascunzi dupa un frigider sau te strang plamanii, incercand parca sa iti tina inima in loc doar privind…

Ar putea sa fie ploaie…sa fie ud…sa mergi la mare si sa faci baie imbracat la miezul noptii de mana cu o fata si sa petreci si sa golanesti, sa incalci orice regula si sa nu-ti pese…”sa mergem”…
Si parca doresti sa ajungi mereu acolo, de fiecare data altfel, dar mereu aceeasi. Si gresesc…

Si-am invatat prost sa adorm, fara somn parca, ingrijorat si buimac. Am regretat… Si-am revenit si am putut si ma bucur pentru asta. Am reusit. Mai am multe de-nvatat, mereu tot mai mult si-mi cer profesori care sa tipe la mine cand gresesc…

N-am sa ma “golanesc”, promit…

Monosilabic…

M-am plictisit.
Deja eternul călător pășește-agale mormăind din ce în ce mai mult…mult, dar resemnat.
Și-a stat cuminte acolo, privind în gol si răspunzând monosilabic curioșilor. Atât.
) …
Din ce în ce mai amuzat de situație, regretă etern vestitul cântec fără aer ce acum tace, nu ca pe vremuri când îl tresăreau fiori de păpădie si haiku-uri.
Nu, nu s-a schimbat. E doar alt cântec, e doar un alt decor ce-ncearcă să-i refacă o viață nu uitată de demult.
Și nu e sincer. E prost. Sau doar așa vrea să pară. Și nici nu are idee…cretinul…
Nu a văzut de multă vreme aceleași gânduri. Și nu mai crede în aceleași arătări, ba chiar scârbit, el le respinge si pe bună dreptate o face.
Ce să-i ceri drumețului, când tot ce știa el mai bine azi nu mai face?! (azi face doar iahnie de fasole cu cârnați lăudată de guri mărețe…). Îi cer sa TACĂ…și ascultă…
L-am pus să promită că nu mai strigă înapoi, să spună mereu DA și să facă NU, să aibă palme ude chiar și pe timp de iarnă…și-ascultă…iar dacă nu, l-am blestemat să i se-ntoarcă toate greșelile-ndărăt și cu strigare din piept să le repare…și să îl doară…să plătească pentru fiecare secundă într-un an…și va plăti…
Iar tu, tu scoate-ți acum năsucul de aici…ai terminat…

[.]

A fost pentru prima oara in viata mea cand nu m-a asteptat nimeni in gara.

Ma simt

ca atunci cand mi-e dor de cineva anume, si ca atunci cand ma intreaba cine sunt sub numarul necunoscut…”mai esti?!”…
Nu te-am zarit de mult pierduta sub cearceafuri alintata…
Ai plecat nesarutata nemaiplacandu-ti despartirile…
Te mai gasesc in acelasi loc pe care doar noi doi il stim?! Ne mai plimbam ascunsi pana-n Copoul tau ascuns? Spun al tau, pentru ca al meu nu mai e de mult…iar al tau…s-a uitat…
Ai sa m-astepti acasa?! Stiu doar ca atunci cand vin vreau sa fie cu totul altfel decat pana acum…dar tu nu ai sa stii…iar eu…doar am sa-ncerc…”pe rand…”
Mi-e atat de drag martisorul ce la mana il port…dar tu nu ai sa intelegi asta…oricum nu mai conteaza…te sarut…(si poate e doar berea)