sunt un prost necrescut ce traieste doar din sperante ce nu i se vor adeveri niciodata. sper sa platesti pentru tot ce ai facut nenorocitule !!!!!!

Monosilabic…

M-am plictisit.
Deja eternul călător pășește-agale mormăind din ce în ce mai mult…mult, dar resemnat.
Și-a stat cuminte acolo, privind în gol si răspunzând monosilabic curioșilor. Atât.
) …
Din ce în ce mai amuzat de situație, regretă etern vestitul cântec fără aer ce acum tace, nu ca pe vremuri când îl tresăreau fiori de păpădie si haiku-uri.
Nu, nu s-a schimbat. E doar alt cântec, e doar un alt decor ce-ncearcă să-i refacă o viață nu uitată de demult.
Și nu e sincer. E prost. Sau doar așa vrea să pară. Și nici nu are idee…cretinul…
Nu a văzut de multă vreme aceleași gânduri. Și nu mai crede în aceleași arătări, ba chiar scârbit, el le respinge si pe bună dreptate o face.
Ce să-i ceri drumețului, când tot ce știa el mai bine azi nu mai face?! (azi face doar iahnie de fasole cu cârnați lăudată de guri mărețe…). Îi cer sa TACĂ…și ascultă…
L-am pus să promită că nu mai strigă înapoi, să spună mereu DA și să facă NU, să aibă palme ude chiar și pe timp de iarnă…și-ascultă…iar dacă nu, l-am blestemat să i se-ntoarcă toate greșelile-ndărăt și cu strigare din piept să le repare…și să îl doară…să plătească pentru fiecare secundă într-un an…și va plăti…
Iar tu, tu scoate-ți acum năsucul de aici…ai terminat…

[.]

A fost pentru prima oara in viata mea cand nu m-a asteptat nimeni in gara.

Ma simt

ca atunci cand mi-e dor de cineva anume, si ca atunci cand ma intreaba cine sunt sub numarul necunoscut…”mai esti?!”…
Nu te-am zarit de mult pierduta sub cearceafuri alintata…
Ai plecat nesarutata nemaiplacandu-ti despartirile…
Te mai gasesc in acelasi loc pe care doar noi doi il stim?! Ne mai plimbam ascunsi pana-n Copoul tau ascuns? Spun al tau, pentru ca al meu nu mai e de mult…iar al tau…s-a uitat…
Ai sa m-astepti acasa?! Stiu doar ca atunci cand vin vreau sa fie cu totul altfel decat pana acum…dar tu nu ai sa stii…iar eu…doar am sa-ncerc…”pe rand…”
Mi-e atat de drag martisorul ce la mana il port…dar tu nu ai sa intelegi asta…oricum nu mai conteaza…te sarut…(si poate e doar berea)

steaua vs. vaslui…

10 ore si deja sunt satul.
E ca atunci cand stai intr-un 105 prins in trafic si astepti cu nerabdare prima oprire sa fugi pe jos chiar daca nu ai idee incotro sa privesti…
Eu…ma uit in sus si…si ma iau dupa ultimul etaj al cladirilor. Da acolo trebuie sa ajung…
…intuneric…niste caini…un betiv care doarme pe bordura, indiferent de frigul de afara…o ambulanta a trecut in tromba, faceti-i loc!…claxoane…claxoane…claxoane…
Cutia alba ma astepta. Da, ca niciodata in ziua aceea. Am ajuns, am mancat si am plecat, nervos de raceala ce ma astepta…unde dracu e caldura de iarna trecuta?! (Nici caloriferul nu mai tine cu mine.)

Dupa meci ma duc sa sprijin bordura si umarul altcuiva…al tau nu e (…)
Am plecat…
Hai Vaslui…

stau sa plec…

Ma simt ca atunci cand plec dar raman. Si mi se-ntampla des sa umblu ratacit pe strazi nemaivazute de nimeni tinand de mana, si-ncerc sa strang mai bine mana sa n-o scap in fata vreunei masini sau ceva…sa-mi mai ramana…
Am sa plec certat la fiecare cearta cu mine cand nu ma strang in brate cand incerc…
Si-am sa ma-ntorc, de unde nici nu am plecat, de fiecare data cand incerc si…
(mai tarziu)
…si-atunci stau din nou sa plec…
“…ma mai primesti?…”

manute

Inca mi-e bine. Am petrecut tot timpul, incercand sa ma multumesc de fiecare data si-am cerut iertare pentru fiecare miscare necontrolata pe care am facut-o.
Si-am fost prost crescut, cazand din ce in ce mai mult in ticalosenie. Si-am omorat timpul cu mainile mele goale, si l-am pierdut prosteste nestiind ce sa fac intr-o seara de vineri…
Urasc cei patru pereti ai camerei de doua ori pe zi, si ii urasc ca ma fac sa ma simt singur cand sunt cel mai fericit. Si cu ce-s eu vinovat?! Si mai ales de ce?!

Am fost de-atatea ori prin parc, si am tinut in mana-mi, mana de copil de-atatea ori. Si-am vrut sa te mai iau de fiecare data, dar m-am pierdut prin vorbe…nu erai…doar eu n-am scris cu pixul pe-un perete innourat…
Si-am mai plimbat de-atatea ori manute mici de fata, dar nici unele nu au reusit sa iubeasca din nou.
Si stii ca plimb manute legate de mana mea…si chiar nu vreau…nu vreau, dar asternutul tau ma cearta sa tot fug mereu…
…tu, vino cu mine…

Regatul meu pentru…nimic

Iti scriu pentru a doua oara. De fapt e a treia daca pun la socoteala si mesajul la care nu mi-ai raspuns.

De fiecare data incepi sa fugi. Si fugi, fugi cat mai departe. Si uiti. Si daca fugi, pentru ca urasc Bucurestiul atat de tare, atunci tu sa-l iubesti. Sa il iubesti de 10 ori mai mult decat il urasc eu. Si il urasc…

Iar daca fugi pentru ca ma urasti, atunci sa fugi copil cat te vor tine picioarele. Sa fugi si sa nu imi lasi nimic, nici o amintire cu tine. Sa iti iei tot…nu-ti cer nimic. Si “inainte de a iesi…smulge-o din piept, si pastreaz-o in mainile tale…cand iesi, strange-o tare in pumn la spate sa nu se vada”.
Si-abia atunci am sa fug si eu…si am sa fug mai tare si am sa fiu mai gol, fara nimic in mine si n-am sa stiu de ce alerg, dar am sa alerg.

Dar poate fugi ca joc carti prost, sau pentru ca sunt plictisitor de cele mai multe ori, sau chiar caraghios cand tac nemaistiind ce sa spun. Si ai sa fugi de fiecare data cand ma trezesc cu fata la cearceaf, si-atunci cand nu iti fac nimic, ai sa fugi obisnuita cu gandul de a fi plecata, si ai sa ma uiti incet, incet de tot, si-ai sa uiti ca un copil asteapta…dar degeaba…

Esti ca oricare?!

Si tot astept…
Si acum ca intotdeauna rabdarea n-are limite…
Stiu, tu ai in viata alte prioritati. Eu (M-)am iesit din ele…
Te-ntreb? Acum esti fericita?
“Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata. Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles. A fost desigur numai o greseala.”

Nu am crezut ca o sa-mi risc picioare ude, doar sa fiu in plus de unul singur. Caci asa sunt…si tu nu intelegi. N-ai sa intelegi niciodata conceptul asta.
Si as fi vrut sa-ti spun “Esti ca oricare!” ca-n “Ultima scrisoare”…dar tu nu esti…esti doar persoana care nu are curajul sa trimita un mesaj atunci cand am nevoie cel mai mult de el…

Ai grija de tine…

Iar te-am lasat in urma. Dar te-am lasat unde iti place tie cel mai mult. Acum suntem exact ca anul trecut, tii minte…cand tu erai acolo…eu aici…
Si nu e nici o problema ca ai lasat lumina aprinsa…caci la urma urmei nu s-a intamplat nimic.(ce-i drept putea sa fie)
Si stiu ca eu nu imi traiesc nici pe un sfert viata asa cum o faci tu, si stiu ca sunt fixist, si ca am conceptii invechite, chiar daca eu sunt cel care iti reproseaza de cele mai multe ori asta…si taci…
Si…
“Frumosul vis n-ar mai fi vis,
Ti-as da sa citesti tot ce ti-am scris,
Promit de fumat c-am sa ma las
Si clipa de-acum ar tine-un ceas.”(Pasarea Colibri – Un cuvant)

P.S. “Aaa, vezi sa-ti pui fularul ca sa nu racesti!”